Marcaje în Munții Făgăraş, cabana Bârcaciu:

« înapoi

O tură de realizat marcaje pe cele două trasee turistice care urcă de la cabana Bârcaciu în creasta principală a masivului Făgăraş - Înscris de Flaviu Bujor
 
Ultima actualizare: 10 septembrie 2008

Raport de tură: Munții Făgăraş, zona cabanei Bârcaciu

5-7 septembrie 2008

Scopul turei: Refacerea marcajelor pe cele două trasee turistice care urcă de la cabana Bârcaciu în creasta principală a masivului Făgăraş.

Participanți: Ioana, Carmen, Horațiu, Uțu şi Flaviu.

Am plănuit aceasta acțiune de mai bine de un an. Ne-am gândit că ar fi păcat ca proiectul EcoAvrig să se rezume la curățarea zonei lacului Avrig de deşeuri şi la informarea şi conştientizarea turiştilor şi că ar fi bine să refacem cele două trasee de acces la creasta principală a Făgăraşului de la cabana Bârcaciu. Horațiu a stabilit toate detaliile cu Serviciul Public Salvamont al Consiliului Judeţean Sibiu care ne-a pus la dispoziție vopselele, stâlpii de marcaj, săgețile indicatoare şi toate celelalte materiale necesare. Acum două săptămâni, în timpul desfăşurării etapei din 2008 al proiectului EcoAvrig colegii noştri au cărat doi stâlpi de marcaj pe care i-au plasat la lacul Avrig şi sub vârful Scara şi au ridicat şi îngropat stâlpul din Portița Avrigului, care era căzut la pământ. Urma ca în week-end-ul 5-7 septembrie să începem marcarea celor două trasee. Acestea nu au fost refăcute de multă vreme (cam de 10 ani punctul albastru şi probabil de dinainte de 1990 crucea roşie). 

Vineri:

Reuşesc să evadez la ora 16.00 de la serviciu şi să prind un taxi spre centru. Din piața Mihai Viteazu urcă şi Carmen şi pe la 16.30 ajungem in cartierul Zorilor unde Horațiu, Ioana şi Uțu de la EGEA Cluj-Napoca o pregăteau de plecare pe Mădălina (tânăra Dacie de 18 ani a lui Horațiu). Ne aruncăm şi noi rucsacii în maşină, umflăm roțile la o benzinărie şi pornim la drum, cu Uțu şofer. Pe dealul Feleacului facem o pauză pentru a lega toba Mădălinei cu sărmă. Aceasta se desprinsese şi se freca de asfalt. Rezolvăm problema cu un patent şi o bucată de sârmă şi pornim voiniceşte spre Sibiu. Drumul e destul de aglomerat aşa ca abia la 20.30 ajungem în parcarea supermarket-ului Real unde ne aşteaptă dl. Mustea de la Salvamont CJ Sibiu care ne dă o cutie cu materialele pentru marcaje şi trei săgeți indicatoare.

Plecăm pe întuneric din Sibiu, traversăm orăşelul Avrig aproape adormit şi ne angajăm pe drumul de 15 km până la cabana Poiana Neamțului. Drumul e pe jumătate asfaltat, doar ultimii kilometri sunt pe drum forestier, însă bine întreținut. Cerem voie să lăsam pentru două zile maşina în curtea cabanei, apoi descărcăm bagajele şi împărțim materiele.Cu elan voinicesc, sub un cer plin de stele pornim la drum pe la 22.45. Urcăm uşor pe drumul de pe valea râului Mare al Avrigului şi in 10 minute cotim la stânga pe un drum forestier de pe pârâul Comănesei. După alte 15 minute traversăm pârâul şi începem urcuşul pe muchia Bârcaciului. Urcăm încet, fără grabă, rucsacii nu sunt prea uşori. Mai facem câteva pauze scurte şi pe la ora 1 noaptea ieşim în poiana Bârcaciului. Ne oprim să admirăm luminile localităților din vale, mai ales ale oraşului Sibiu. Înca 10 minute de urcuş şi ajungem la cabană. În sala de mese, unde sunt şi priciurile sunt doar doi turişti care dorm, aşa că vorbim în şoaptă, să nu-i deranjăm. Sorbim încet câte o binemeritată bere şi pe la 2.30 adormim pe rând.  

Sâmbătă:

 

        Etapele realizării unui semn de marcaj sunt următoarele: stabilirea locului în care este necesar, curățarea acestuia cu peria de sârmă sau cu toporul, apoi punerea şablonului şi vopsirea culorii albe a semnului, urmând ca după câteva ore să fie aplicată şi vopseaua albastră. În pădure treaba merge încet, brazii cu scoarța tare necesită o curățire mai serioasă înainte de aplicarea semnului.

 Încercăm să nu ne grăbim şi să facem treaba cât mai bine. Abia pe la ora 15.00 ieşim din pădure şi facem o pauză de masă.

Continuăm până la stână unde ne despărțim în două cete. Horațiu cu fetele rămân să recondiționeze stâlpul de marcaj din apropierea stânei. Acesta trebuie frecat cu peria de sârmă, dat cu feruginol pentru a îndepărta rugina care şi-a făcut de cap apoi vopsit cu grund pentru a împiedica rugina să revină şi abia apoi vopsit în benzi orizontale alb/negru de 30cm. Uțu şi eu pornim mai departe pe traseu. Ne întălnim cu trei străini care coborau de la lac. Până la ora 19.30 reuşim să ajungem cu marcajul pâna deasupra crucii de pe al doilea prag glaciar.

Coborâm în fugă spre stână şi admirăm munca celeilalte echipe, care a pregătit stâlpul pentru vopsire. Ne grăbim puțin ca să nu ne prindă întunericul în pădure şi pe la 20.30 ajungem la cabană. Afară sunt câteva corturi, se cântă la chitară, însă suntem prea obosiți să participăm şi noi. Mâncăm, bem un ceai, iau o bătaie la cărți (cruce) unde Ioana e number one apoi pe la ora 23.30 ne retragem. 

Duminică:

Ne trezim ceva mai devreme şi ne împărțim în două echipe identice cu cele de ieri. Horațiu şi fetele vor merge pe traseul de ieri pentru a aplica pe semne culoarea albastră. Noi pornim pe traseul spre vărful Scara pentru marcajul cruce roşie. Poteca urcă 15 minute pe un culoar prin pădure şi iese pe versantul vestic al pârâului Comănesei.

De aici trece printre jnepeni, afine şi brazi mărunți şi după un urcuş mai pronunțat ajunge pe un mic platou, la 1900m cu privelişti extraordinare spre creasta Făgăraşului, mai ales zonele Negoiu-Serbota şi Ciortea-lacul Avrig.

De aici urcă uşor pe muchia Bârcaciului, ocoleşte prin vest două vârfulețe şi în dreptul unei cruci de fier părăseşte muchia şi încinge de-a coasta vârful Scara, ieşind puțin mai sus de şaua estica a Gârbovei. Marcajul este foarte vechi şi insuficient în gol alpin. Ieşim din pădure şi începem să suferim de căldură. Urcăm din greu aplicând semne pe stânci. Sus pe platou soarele intră în nori şi e mai bine. La ora 15.00 ne oprim pentru pauza de masă. Din creasta coboară doua grupuri de turişti care dormiseră la cabană.

După 45 de minute vopseaua albă s-a uscat aşa ca începem să coborâm, aplicând culoarea roşie pe semne. Soarele nu ne iartă şi suferim din greu de căldură. La ora 18.00 ajungem la cabană. Abia la 19.30 ajunge şi cealaltă echipă. Au reuşit să aplice culoarea albastră pe toate semnele făcute ieri, deci pâna la crucea din a doua căldare glaciară a Avrigului. Facem bagajele, lăsăm vopselele la cabană, ne luăm rămas bun de la gazde (cazarea şi ceaiurile au fost din partea casei) şi pornim spre Poiana Neamțului, pe întuneric. Ursul care îi ieşise în cale cabanierului cu două săptămâni înainte avea probabil alt program aşa că ajungem fără incidente la ora 22 la cabană. Aranjăm rucsacii în maşină şi pornim spre casă. Mădălina se comportă exemplar şi la ora 3 dimineața ajungem cu bine la Cluj. Câteva ore de somn şi începe o nouă săptămână la serviciu.

Ce am realizat:

- am marcat cam 80% din traseul punct albastru şi cam 75% din traseul cruce roşie, dar ce a rămas e mult mai uşor, fiind pe poteci clare.

- am recondiționat un stâlp de marcaj (cel de lângă stâna din valea Avrigelului).

- am montat săgeţile indicatoare primite de la Serviciul Salvamont CJ Sibiu, inclusiv cea de la lacul Avrig

Ce mai avem de făcut:

- de terminat cele două trasee şi de refăcut semnele bandă roşie de pe creasta principală între lacul Avrig şi vârful Scara.

- de recondiționat 5 stâlpi de pe muchia Bârcaciului şi încă 5 de pe banda roşie.

- de instalat un panou la lacul Avrig.

- de cimentat stâlpul de sub vârful Scara.

Vom mai merge o dată în zonă în luna octombrie pentru a încerca să terminăm ce ne-am propus, cel mai probabil în week-end-ul 3-5 octombrie. Dacă doriți să participați sunteți bineveniți.   

Flaviu