Munții Piatra Mare, 20.04.2008:

« înapoi

Primavară în Piatra Mare - Înscris de Bogdan Papuc
 
Ultima actualizare: 12 iunie 2008

După aproape o lună de leneveală, mi se făcuse dor de mers la munte. Ca de obicei, prefer ceva mai domol, în detrimentul Bucegilor încă destul de înzăpeziți. Ne hotărâm să mergem în Piatra Mare, tură de o zi.
Ca de obicei, uit să pun ceasul să sune de dimineață, dar mă trezeşte la timp Claudia care mă sună din timp de fiecare dată cand mergem la munte. Nu de alta, dar a pățit-o de căteva ori când ea mă aştepta în gara din Ploieşti şi eu dormeam fără griji acasă. Ajungem în Timişul de Sus fără prea mari peripeții(din Predeal am luat o ocazie) şi începem îndată urcuşul. Era destul de cald, se cunoştea că iarna e dusă demult. Cu cât urcăm mai mult, cu atât ni se desfăşoară privelişti mai impresionante. Ajungem şi la Cascada Tamina şi încercăm să facem circuitul, dar apa era puțin prea mare şi riscam să ne udăm, aşa că mergem la ambele capete ale canionului şi facem poze. 

 Ne întoarcem la traseu şi mai facem câteva poze cu Bucegii care străluceau în soare. Spre amiază ieşim din pădure şi ne minunăm de munții ce ne înconjoară şi de vizibilitatea foarte bună. 

Cu cât ne apropiam de vârf, cu atât zăpada era din ce în ce mai multă. La început am ocolit-o, mai apoi ne-am pus parazăpezile. Pe traseu foarte puțini oameni. De pe vârf era o privelişte impresionantă: se vedeau toți munții Curburii şi chiar mai mult: Piatra Craiului cu Fagaraşii în dreapta şi Iezer-Păpuşa la stânga (Sfânta Treime). 

De aici am ales alt traseu de coborâre, unul ce ducea direct în Predeal. Am dat însă de mult mai multă zăpadă ca pe celălalt traseu, o chinuitoare coborâre abruptă prin pădure cu multa zăpadă semi-înghețată. A meritat însă efortul pentru că la puțin timp după ce am intrat pe punt albastru ne-am dat seama că traseul acela e foarte puțin umblat. Aproape că nu se cunoştea poteca, ceva uimitor pe Valea Prahovei. 

Marcajul nu era nou, însă nu punea probleme de orientare. Am văzut vreo 4 ciute până la tunelul feroviar(valea Timişul Sec Mic) şi doua urme de urs (una mare şi una mai mică). Adică nu era tocmai bine; o ursoaică cu pui, tocmai ieşită din hibernare nu e o întâlnire prea plăcută. Am început să facem gălăgie, să vorbim mai tare. În cele din urmă am ajuns şi în vale: doua iazuri de peşte, totul verde, fără gunoaie, o casă îngrijită, arată superb. Facem popas pentru dulciuri şi apă. Ne hotărâm cu greu să plecăm, însă nu reuşim să găsim intrarea în traseu după ce trecem valea. Cerem nişte indicații de la casa sus menționată şi până la urma îi dăm de cap. Intrarea în traseu e foarte bine camuflată de nişte lucrari hidrotehnice recente şi nici prin gând nu ți-ar trece pe unde ar putea fi continuarea. Ținem drumul spre Predeal într-o uşoara urcare. Pe parcurs mai vedem 4 căprioare mult mai sfioase decât ciutele, chiar la intrarea în stațiune.
Până la gara mai facem cel puțin jumatate de oră şi ratăm trenul, aşa că ieşim la ocazie. Maaaaare greşeala!!Am prins foarte repede, însă eu am ajuns la 11 acasă pentru că de la jumătatea drumului dintre Ploieşti şi Bucureşti mai mult se stătea pe loc decat se mergea.

Poze găsiți la: http://bogdanpapuc.multiply.com/photos/album/1/Piatra_Mare_Mountains_April_20th_2008

Bogdan